In unele zone din Banat se mai pastreaza obiceiul colindului asa cum era el in trecut

In Banat, cu colinda merg copiii si feciorii, din poarta in poarta. Traditia spune ca cel care primeste colindul va fi binecuvantat si va avea numai noroc in anul care vine. Pe vremuri, cei mici se imbracau in hainele de duminica, costume populare traditionale, isi puneau o straita pe umar si ieseau in ceata, la colindat.

Astazi insa, peisajul este complet schimbat, mai ales in oras. Cei mici suna la apartamentul de la bloc sau la interfon. Niciodata nu mai sunt imbracati in straie traditionale iar acum canta mai mult despre Mos Craciun decat despre nasterea lui Isus si prefera bani, in loc de fructe sau dulciuri. Si merele si nucile au fost de mult uitate, mai ales la oras, acum se primesc eventual portocale si saloane.

„Colindatorii simbolizeaza spiritele stramosilor care viziteaza casa, sau spiritul naturii – capra, ursul, cerbul. De aceea, colindatorii sunt un fel de personaje, ei joaca un rol”, spune Andrei Milin, directorul Muzeului Satului din Timisoara. El mai spune ca la sate, copiii mai mici erau „pitaraii” care cantau intre case tot soiul de strigaturi hazlii, adresate de cele mai multe ori celor care nu ii primeau inauntru. „Exista totusi o intelegere fata de persoanele singure care nu primeau cu colinda sau fata de familiile in doliu”, mai spune Andrei Milin.

Nu au uitat traditiile

In unele sate din Timis, traditiile vechi de secole se mai pastreaza si astazi. Se merge cu Steaua, cu Viflaimul sau cu Betleemul, cu Calul sau uneori cu Capra sau Ursul. Cea mai cunoscuta este colinda cu Steaua, care aminteste de steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi. Micul cor al stelarilor, care intra in casa in zilele Craciunului, canta versuri religioase despre nasterea lui Isus: „Steaua sus rasare“ si „Trei crai de la rasarit“. Un alt obicei este cel al Viflaimului sau Irozii. Este vorba de o sceneta prin care copiii refac in casa sau in curtea gazdei povestea nasterii lui Isus cu ajutorul diverselor personaje intruchipate.

Capra, in schimb, se joaca de catre flacai, nu de cei mici, si este un personaj intruchipat, o masca facuta dintr-o bucata de lemn manuita cu maiestrie care clantane in ritmul fluierului sau al vocii altui membru al trupei care canta „Ta-ta-ta caprita ta!”. Jocul „caprei“ a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor, invocat si evocat de boabele care se aruncau de catre gazda peste „cortegiul caprei“.

CELEBRI

Dubasii din Branesti

Traditia dubasilor se transmite din tata in fiu, la fel ca si dubele pe care acestia le poarta. In Ajun de Craciun, flacaii satului se imbraca in costume populare, vechi de sute de ani, se impart in cete de cate 15-16 si o iau prin sat la colindat. Iau la rand fiecare casa, dar mai cu seama cele unde stau fete. Tobele din piele pe care le au in mana sunt lovite ritmic si produc sunete deosebite. In fata lor joaca cerbul, care alunga spiritele rele, o masca ce reprezinta jertfa, colindele pe care le zic dubasii povestesc ca acesta este cautat sa fie prins pentru fala vanatorilor. Cerbul este impodobit cu verdeata, semn ca anul care vine va fi mai roditor decat cel care tocmai se termina. „Dupa mine, cerbul seamana cu stema dacilor, acel lup folosit in batalii, iar dubele striga o chemare la lupta”, crede Dorin Fratutescu. In fiecare casa se canta altceva, e o colinda pentru casa vanatorului, este colindul de fata sau cel al gospodarului, se canta altfel la preot sau la primar, astfel incat toti sa fie multumiti si sa ii rasplateasca pe colindatori cu cat mai multe daruri.

FECIORI

Calul de la Pesac

La Pesac – comuna Periam, o traditie din batrani cere ca doar feciorii sa mearga la colindat… cu calul, pe la fetele de maritat. Obiceiul spune ca în casa gazdei trebuie sa fie o fata tânara, nemaritata. Sapte baieti se costumeaza si interpreteaza o sceneta a celor trei magi carora li se alatura si un cititor in stele. Alti trei colindatori sunt imbracati in straie de osteni, iar unul dintre ei are un cal de lemn in judeul braului. Acesta este Irod calare, dar mai este un baiat care il interpreteaza pe Irod pe jos. Un al treilea este catana, catre trebuie sa pazeasca… coada calului, ca nu cumva cineva sa o taie, ca atunci colindatorii se acopera de rusine. Gazdele întind masa mare sa îi primeasca pe colindatori… asta pentru ca petitorii sa le treaca pragul in anul care vine si fata sa isi gaseasca cat mai repede pereche. Asadar, colindatorii, toti feciori tineri, sunt cinstiti cu prajituri si colaci, carnati prajiti si vin bun. Pâna în seara de Ajun, colindatorii intra în cât mai multe case cu fete de maritat. La ultima dintre ele se da o petrecere care tine pana in zori.

BELSUG

Bethleemul de la Dudestii Vechi

Bulgarii catolici din Dudestii Vechi sarbatoresc Craciunul asa cum au invatat de la stramosi, iar romanii li s-au alaturat. Copiii pleaca in fiecare dimineata, cu cateva zile inainte de Craciun la „colindatul cu Beethleemul“, ca sa le ureze gospodarilor belsug si sanatate pentru anul care vine. Ei poarta o iesle in miniatura, pusa intr-o bisericuta de lemn, ce este dusa de cei mici din casa in casa. Traditia stramoseasca cere ca de Craciun sa colinde numai baietii, deoarece fetele au o misiune asemanatoare de Paste.

Feciorii se aduna dimineata in capul satului si apoi se împart în grupuri de cinci. Imbracati in pastori si îngerasi, o iau din poarta in poarta ducand cu ei „Bethleemul“, biserica din lemn in care se gasesc ieslea, Fecioara Maria si cei trei magi. Copiii sunt rasplatiti de catre gazde cu mere, portocale, ciocolata, bomboane si bani. Ei vor colinda din casa în casa toata seara de Ajun. Traditia populara spune ca cei care îi primesc pe baietii-vestitori vor avea parte de noroc si bogatie tot anul care vine.