Zona Vrancea este responsabilă de peste 90% din totalul cutremurelor produse în România
Data 18/10/2013 15:17  Autor Admin  Accesari 1942  Limba Global
România a fost zguduită în ultimii 200 de ani de numeroase cutremure de magnitudine mai mare sau mai mică, însă cele mai puternice au fost, de departe, cutremurul din anul 1802, care a avut o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter, şi mai recent, în secolul XX, seismele din anii 1940 şi 1977 cu magnitudini de 7,7, respectiv 7,4 grade pe scara Richter.

Cauzele acestor mişcări ale scoarţei terestre din România sunt de ce mai multe ori naturale, însă specialiştii nu exclud nici intervenţia omului.

Studiile efectuate pe teritoriul ţării în ultimii 100 de ani au arătat că majoritatea cutremurelor din România sunt de origine tectonică, fiind generate prin eliberarea energiei potenţiale acumulate în anumite structuri geologice din scoarţa terestră. Foarte puţine seisme au avut alte cauze, precum alunecări de teren, explozii sau exploatări miniere.

În România, cele mai puternice cutremure se produc în curbura estică a munţilor Carpaţi, respectiv în zona Vrancea, zonă seismică cu activitate aproape permanentă, generând numeroase cutremure mai mult sau mai puţin puternice, în fiecare secol. Practic, zona Vrancea este responsabilă de peste 90% din totalul cutremurelor produse în România, eliberând peste 95% din energia seismică. Aceste seisme cauzate de deplasarea plăcilor tectonice se produc la o adâncime destul de mare, fiind însă şi cele mai devastatoare, întrucât pot atinge magnitudini de până la 7,8 - 7,9 grade pe scara Richter.

 

* Cele mai puternice cutremure din România au avut loc în anii 1802 (7,9 grade), 1812 (6,5 grade), 1829 (7,3 grade), 1838 (7,5 grade), 1908 (7,1 grade), 1940 (7,7 grade), 1977 (7,4 grade), 1986 (7,1 grade), iar în anul 1990, la 30 şi 31 mai, au avut loc două cutremure (6,9 grade şi respectiv 6,4 grade). Cutremurul din anul 2004 a  avut o magnitudine de 6 grade pe scara Richter, dar nu a produs victime sau pagube materiale.

 Directorul ştiinţific al al Institutului Naţional de Fizică a Pământului (INFP), Mircea Radulian, explică: "Din secolul 19 încoace a fost un grup de trei cutremure majore, în 1802, 1829, 1838, dar seismul din 1802 a fost considerat cel mare cutremur produs în  România, în zona Vrancei, cu 7,9 grade pe scara Richter şi cu pagube majore. Ca să vă dau un exemplu din relatările vremii, atunci au fost grav avariate toate bisericile din Bucureşti, iar acesta s-a resimţit destul de bine chiar şi la Moscova. În ceea ce priveşte victimele, situaţia a fost puţin diferită de ceea ce se întâmplă azi. Deşi nu există date, victimele nu au fost atât de multe pentru că relatările spun că s-a produs într-o zi de duminică, după slujba din biserică şi acest lucru a salvat multe vieţi omeneşti. Ulterior a fost o pauză, o activitate seismică mai mică, iar cutremurele înregistrate au fost apropiate de 7 grade. În secolul XX a urmat un alt grup de cutremure, cel din 1940, din 1977 şi cel din 1986, însă primele două, cu magnitudini de 7,7 şi respectiv 7,4 grade, au avut efecte majore. După 1990, au fost cele două cutremure din luna mai, la interval de 12 ore unul de altul unul, de 6,9 şi de 6,4 grade pe Richter, iar, dacă venim mai încoace, a fost seismul de 6 grade, în anul 2004, care nu a produs pagube. În cazul cutremurelor vrâncene pagubele se produc la peste 7 grade. Pe măsura ce magnitudinea este mai mică, nu mai sunt pagube, dar acestea sunt simţite, chiar şi cele de 5 grade".

 

* Capitala României  - Bucureşti - resimte puternic aceste seisme pentru că se află pe unda de şoc, dar şi din cauză că este situată pe un sol format din aluviuni, instabil şi cu depozite de roci noi, de altfel, fiind şi cea mai vulnerabilă zonă urbană din România.

 "Bucureştiul este cea mai vulnerabilă zonă urbană care este afectată de seismele din Vrancea, dar şi alte localităţi precum Iaşi, Craiova, Ploieşti, Focşani şi chiar şi localităţile din nordul Bulgariei sau din Republica Moldova. Cutremurele vrâncene produc avarii mari, pe o arie foarte mare, acesta fiind o altă caracteristică a lor. Efectele sunt foarte mari pe o anumită direcţie faţă de Vrancea, respectiv nord-est către Moldova şi sud-vest către Câmpia Română. Din păcate, Bucureştiul este exact pe această direcţie. Dacă era situat în Transilvania, din acest punct de vedere, ar fi fost mult mai bine", a explicat Radulian.

Bucureştiul rămâne una dintre capitalele europene cu cel mai ridicat grad de risc seismic.

Primăria Capitalei a publicat recent lista actualizată a imobilelor încadrate în diferite clase de risc seismic. 190 de clădiri din Bucureşti sunt considerate pericol public în caz de cutremur, încadrându-se în clasa I de risc seismic, în timp ce alte 184 au un risc ridicat de prăbuşire, dar care nu prezintă pericol public.

Alte 302 clădiri intră în clasa II de risc seismic, ceea ce înseamnă că pot suferi degradări structurale majore, dar a căror prăbuşire e puţin probabilă, iar 76 de clădiri sunt incluse în clasa III de risc seismic. Numărul imobilelor încadrate în categorii de urgenţe, conform normativului P100-92 neîncadrate în clase de risc seismic corespunzător este de 1.625.

Din totalul imobilelor care trebuie consolidate, municipalitatea a finalizat lucrările la 31 de clădiri.

 

* Specialiştii afirmă că seismele din Vrancea se caracterizează printr-o activitate de replici destul de mică, faţă de alte zone seismice, atât ca mărime cât şi ca număr şi ca durată. În Vrancea se produce, în medie, un cutremur la două zile, adică în jur de 15-20 pe lună. Reţeaua INFP detectează în prezent şi cutremurele mai mici de două grade pe scara Richter.

De altfel, nu toate zonele ţării prezintă acelaşi nivel de risc seismic sau acelaşi grad de expunere la cutremur. S-a remarcat faptul că în special Moldova şi Muntenia au fost, în multe cazuri, zguduite cu o violenţă mai mare de cutremure, în timp ce în Transilvania, de exemplu, efectele mişcărilor seismice au fost, în general, mai reduse. Studiile recente de hazard seismic şi de zonare seismică a teritoriului României au confirmat că nivelul riscului seismic este considerabil mai ridicat în sudul şi estul ţării, în timp ce în Transilvania şi în extremitatea de vest a României riscul seismic este ceva mai scăzut.

În afară de regiunea Vrancea, pe teritoriul României au fost identificate mai multe zone epicentrale, care determină gradul de seismicitate al ţării, acestea fiind zona Făgăraş-Câmpulung, zona Banat, Dobrogea, platforma continentală a Mării Negre, Crişana, Maramureş, Podişul Transilvaniei şi Câmpia Româna.

Experţii INFP precizează că zona Făgăraş-Câmpulung este, de asemenea, o zonă periculoasă, dar sunt cutremure crustale, de suprafaţă, la o adâncime de până în 30 de kilometri. Cel mai mare a fost de 6,4 grade pe scara Richter, în această zonă, în anul 1916. E o zonă periculoasă, chiar dacă sunt cutremure mai mici, de suprafaţă, pentru că efectele sunt mai mari în zona epicentrală. Cutremurele crustale apar în partea superioară a scoarţei şi produc efecte mari în zona epicentrului. De exemplu, cel de 5,5 grade din zona Vrancea de adâncime s-a simţit chiar şi în Republica Moldova şi Bulgaria. Dacă ar fi fost în zona Galaţi, să zicem, un cutremur de suprafaţă de o astfel de intensitate ar fi produs pagube acolo, dar nu s-ar fi simţit la Bucureşti.

De asemenea, zona Banat, cu cutremure de suprafaţă, este periculoasă pentru că sunt mai dese şi au efecte mari în apropierea epicentrului. Cele mai mari au avut magnitudinea de 5,5. O altă zonă este Marea Neagră, aproape de graniţa cu România, de litoralul românesc, unde se produc cutremure mari, chiar de peste 7 grade. A fost unul în 1901, de 7,2 grade, dar aici trebuie să vedem şi frecvenţa cutremurelor, pentru că din studiile INFP apar la intervale de sute de ani. Încă o zonă seismică este partea de nord a Dobrogei, care se continuă în Galaţi către Bârlad. Este o zonă activă, iar cele mai mari au fost de 5,5 grade Richter şi au cam aceleaşi caracteristici ca şi seismele de suprafaţă: produc pagube acolo unde se produc. Mai este zona Crişana-Maramureş, tot cu cutremure de suprafaţă, dar aici nu există decât date istorice, mai puţin precise, unde cutremurele au magnitudini de cel mult 5,5-6 grade. Nu se poate spune cu precizie, dar aici nu sunt nici foarte frecvente şi nici foarte mari.

 

* România a înregistrat în ultimele săptămâni numeroase cutremure de suprafaţă, de mică intensitate, în Moldova, zona Galaţi,  unde au fost peste 225 de cutremure în numai două săptămâni, cel mai mare fiind de 3,9 grade pe scara Richter. Analiza făcută până în prezent de specialiştii INFP nu arată vreo legătură între exploatările petroliere din zonă şi aceste cutremure, însă în aceste zile vor fi prezentate concluziile finale. 

"Zona Galaţi este o zonă seismică, dar la fel nu este o zonă unde apar cutremure mari, cel mult de 4,5 grade. Secvenţa care a apărut acum este deosebită prin amploarea ei, cea mai mare secvenţă de acest tip în zonă respectivă şi ne-a luat puţin prin suprindere, pentru că nu ne aşteptam. Şi aici nu vorbim neapărat de o anumită magnitudine, cea mai mare a fost de 3,9, ci de faptul că se desfăşoară pe o perioadă mare de timp. Din 23 septembrie şi până în prezent au fost în jur de 225 de cutremure în zona Galaţi. Din analizele noastre aceste seisme nu se datorează exploatărilor petroliere din zonă, nu au nicio legătură. Acum sunt ceva mai puţine, a scăzut activitatea în zonă, dar noi o monitorizăm în continuare pentru că trebuie să tragem o concluzie definitivă. Este o perioadă de liniştire, dar mai pot fi reactivate. Cred că trebuie să mai aşteptăm puţin, cel puţin o săptămână", a comentat Mircea Radulian. 

 Cauzele producerii cutremurelor în România sunt tectonice, în Vrancea fiind o zonă particulară, concentrată, cu seisme de adâncime mare, iar în restul teritoriului se desfăşoară o activitate de suprafaţă, cu cutremure produse la adâncime mică, de 30-40 de km. Sunt anumite sisteme de falii mai mari, bine evidenţiate, cum ar fi zona Făgăraş, care se pot activa la anumite intervale de timp mai mari sau mai mici pentru că sunt cauzate de tensiuni care apar în scoarţa terestră şi care trebuie să se elibereze.

Specialiştii afirmă că mai există şi cutremure induse, nu neapărat datorită forţelor tectonice, ci pentru că există o activitate intensă umană şi care poate să perturbe zona respectivă, dar sunt mici şi nu sunt periculoase, însă se poate întâmpla. "Nu s-a constatat că exploatările petroliere au produs cutremure induse. Cele cu efecte ceva mai mari sunt exploatările hidraulice, cu efecte asupra scoarţei, şi mă refer la bazinele mari sau zonele unde se fac explozii", consideră directorul ştiinţific Mircea Radulian.

 

* "Trebuie să ne obişnuim cu aceste fenomene, la fel cum ne obişnuim cu alte fenomene meteo, precum grindină, inundaţii. Nu suntem bucuroşi, dar trebuie să ne pregătim şi să găsim o modalitate de a convieţui cu ele. Pentru că ne sunt date. Oamenii trebuie să trăiască şi faptul că suntem confruntaţi cu astfel de fenomene, trebuie  să fim mai puţin panicaţi şi frământaţi, pentru că astfel de fenomene s-au produs şi se vor mai produce în viitor", a transmis Mircea Radulian. 

 

* În cazul producerii unui cutremur de mare intensitate oamenii sunt sfătuiţi să stea sub pereţii de rezistenţă ai locuinţei, să nu folosească liftul sau scările şi să aibă o trusă care să conţină, cel puţin, apă, conserve, medicamente, dar şi fluier şi lanternă. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a postat pe site-ul instituţiei regulile şi măsurile de protecţie pe care trebuie să le aplice cetăţenii în cazul producerii cutremurelor.

Evitarea aglomerării spaţiilor de la locul de muncă sau din locuinţă cu piese de mobilier sau aparatură instabile la seism şi amplasate în vecinătatea locurilor în care se aglomerează de obicei familia sau în spaţiul de lucru; amplasarea echipamentelor tehnice şi aparatelor casnice mai grele sau a celor pe rotile - de exemplu: copiatoare, calculatoare mari, maşini de spălat, frigidere etc. astfel încât să nu se afle în vecinătatea ieşirilor din încăperi sau apartament spre a nu bloca prin deplasarea lor accesul în cazul unui seism; fixarea aparatelor în aşa fel încât racordurile să nu sufere deteriorări în caz de cutremur; amplasarea vaselor cu chimicale, combustibili în dulapuri în care să nu se poată răsturna, în încăperi în care nu se locuieşte şi nu există pericolul de contaminare şi de incendiu; procurarea în locuinţă a cel puţin unui extinctor şi amplasarea acestuia într-un loc cunoscut şi accesibil în orice moment, lângă sursele potenţiale de incendiu; învăţaţi utilizarea acestuia, recomandă IGSU.

De asemenea, pompierii îi sfătuiesc pe oameni ca în caz de cutremur să încerce să nu se panicheze şi să nu iasă din casă pentru că scările sunt vulnerabile şi pot fi primele care se pot dărâma.

"Preveniţi tendinţele de a părăsi camera sau locuinţa, deoarece faza seismică iniţială are o durată redusă, astfel încât tocmai faza puternică a mişcării seismice vă poate surprinde pe scări, holuri, paliere, în aglomeraţie şi panică, conducând la accidente grave, nedorite. Rămâneţi în încăpere sau locuinţă, departe de ferestre care se pot sparge şi vă pot accidenta. Protejaţi-vă sub o grindă, toc de uşă solid, sub un birou sau masă care sunt suficient de rezistente spre a vă feri de căderea unor obiecte, mobile suprapuse, lămpi, tencuieli ornamentale etc. În lipsa unor astfel de posibilităţi vă puteţi proteja stând la podea lângă un perete solid, pe genunchi şi coate, cu faţa în jos iar cu palmele împreunate vă veţi proteja capul, ceafa, iar cu antebraţele pe lateral capul (...) Dacă este posibil, închideţi sursele de foc cât puteţi mai repede iar dacă a luat foc ceva interveniţi imediat după ce a trecut şocul puternic. Dacă vă aflaţi în afara unei clădiri, deplasaţi-vă cât mai departe de clădire, feriţi-vă de tencuieli, cărămizi, coşuri, parapete, cornişe, geamuri, ornamente care de obicei se pot prăbuşi în stradă. Nu fugiţi pe stradă, deplasaţi-vă calm spre un loc deschis şi sigur", precizează IGSU.

 

* Cutremurul din 26 octombrie 1802

Acesta îşi păstrează renumele de “cutremurul cel mare” (7,9 grade pe scara Richter), căci s-a simţit de la Sankt Petersburg până în insulele greceşti de la Marea Egee. Durata lui a fost de două minute. În timpul lui s-a prăbuşit turnul mănăstirii Colţea. În Bucureşti au căzut toate turlele bisericilor şi multe biserici s-au dărâmat sau au fost grav avariate.

 

* Cutremurul din 6 octombrie 1908

Acest cutremur s-a produs în trei faze consecutive, din ce în ce mai puternice şi care au durat aproximativ trei minute. El a avariat multe case din Bucureşti şi din sudul Moldovei, unde s-au produs crăpături în pământ în zona Râmnicului şi a Vrancei şi unde s-au dărâmat multe locuinţe.

 

* Cutremurul din 10 noiembrie 1940

Cel mai puternic cutremur din istoria recentă a României. Seismul a avut epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de 133 de kilometri. Anul 1940 s-a caracterizat printr-o activitate seismică foarte ridicată în Vrancea, deoarece pe tot parcursul acelui an s-au produs multe cutremure. Consecinţele cele mai grave ale acestui cutremur s-au semnalat în sudul şi centrul Moldovei, dar şi în nord-estul Munteniei. Oraşul Panciu a fost distrus în proporţie de 90%, deşi majoritatea clădirilor erau din lemn. În Bucureşti, principala distrugere a fost cea a blocului Carlton, care avea o structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme, dar au existat avarii serioase şi la alte edificii. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea în Moldova.

După cutremur, Asociaţia Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat, ajungând la concluzia că normele de calcul pentru construcţia clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic.

În perioada postbelică, au fost aplicate norme noi la construcţia clădirilor.

 

* Cutremurul din 4 martie 1977

Ultimul mare cutremur a avut o magnitudine de 7,4 pe scara Richter şi a durat 55 de secunde, cauzând în jur de 1.600 de victime, din care 90% numai în Bucureşti, acolo unde au fost şi cele mai mari pagube materiale. De asemenea, au fost răniţi peste 11.000 de oameni şi în jur de 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Numai în Bucureşti s-au prăbuşit 33 de clădiri şi blocuri mari, cele mai multe imobile datând din perioada interbelică.

Seismul a avut epicentrul în Vrancea, la o adâncime de 100 de kilometri, iar unda de şoc a fost resimţită în aproape întreaga zonă balcanică.

 

* Cutremurul din 31 august 1986

Un cutremur cu magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter şi adâncimea de 131,4 kilometri s-a produs în zona Vrancea. S-a vehiculat multă vreme informaţia, nicicând confirmată oficial, potrivit căreia câteva zeci de muncitori, ce lucrau în subsolul unei clădiri din Capitală, şi-ar fi pierdut viaţa în urma acestui seism.

 

* Cutremurele din 30 şi 31 mai 1990

Ziua de 30 mai 1990 a adus un cutremur cu magnitudinea 6,7 grade pe scara Richter, cu epicentrul în Vrancea, la o adâncime de 90 de kilometri. O zi mai târziu, seismul a fost urmat de o replică puternică - un nou cutremur, cu magnitudinea de 6,2 grade, produs la 79 kilometri adâncime. Cele două cutremure nu s-au soldat cu victime sau pagube mari.

 

* Cutremurul din 27 octombrie 2004

 Un cutremur cu magnitudinea de 6 grade pe scara Richter s-a produs în Vrancea, la o adâncime de 98,6 kilometri. Seismul nu a produs victime sau pagube materiale.

Surse: Cutremur.net, Centrul National pentru Reducerea Riscului Seismic,INFP, ISU, PMB.

Mariana Nica Redacţia Ştiri Economice

Sursa: Agerpres.ro

Nu este nici un comentariu.