Obiceiuri româneşti în luna lu’ Undrea

Oricât de sărac ar fi când vine vorba de avuţii, românul e un om bogat în tradiţii şi în spirit. Decembrie, luna lui Undrea, începe cu venirea lui Moş Nicolae.

Moşul nu întârzie în a-i cadorisi pe copii cu câte o nuia, pe măsura năzbâtiilor săvârşite.

Curând, colindătorii pornesc pe cărările troienite pentru a prevesti naşterea Mântuitorului: de la copilaşi mai mici decât stratul de zăpadă, până la oameni cu tâmplele cărunte. Cântecele lor răsună în liniştea de gheaţă a iernii, iar uşile se deschid larg pentru a-i adăposti. Covrigii, nucile şi vinul le răsplătesc urările, iar gazdele aşteaptă noaptea sfântă cu inimă curată.

Fiecare colindă îşi are farmecul ei, iar împreună cântecele ţes o poveste veche de când lumea, un basm care renaşte în fiecare seară de Crăciun. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer o stea ce i-a călăuzit pe cei trei regi magi la iesle, copiii merg din casă în casă, purtând cu ei Steaua.

Capra şi Ursul sunt alte două colinde ritualice, în care dansurile şi cântecele se împletesc cu magia într-un obicei comic şi înfricoşător în acelaşi timp. Jocul caprei şi al ursului, joc plin de zgomot şi culoare, transformă uliţa într-un teatru improvizat, în care spectatorii stau cocoţaţi pe garduri şi privesc cu fascinaţie procesiunea carnavalescă.

După săptămâni întregi de post, românii aşteaptă cu nerăbdare a 20-a zi a lui decembrie pentru Ignat. În această zi, oamenii nu au voie să facă altceva în gospodărie decât să taie porcul.

Tradiţia spune că aceia care nu au porc trebuie să sacrifice măcar o pasăre. Bătrânii cred că în noaptea de dinaintea Ignatului, grăsunul Ghiţă îşi visează cuţitul, căci devine tare agitat. Cei miloşi nu au voie să participe la tăiere, pentru că porcul moare greu şi carnea nu mai e bună.

Prepararea bunătăţilor nu e un lucru de şagă, iar şoriciul şi jumările sunt udate din belşug cu ţuică sau vin fiert la “Pomana porcului”.

Un singur ritual mai trebuie respectat în orice gospodărie până în ziua de Crăciun: împodobirea pomului. Deşi ritual păgân în vechime, bradul a fost adoptat ca obicei nelipsit de ziua naşterii Domnului, iar globuletele, beteala şi instalaţiile luminoase au înlocuit merele şi lumânările. Sub ramurile sale greoaie, orice copil aşteaptă un dar cât de mic de la Moş Crăciun.