1 decembrie: Copilărie pe gunoaiele Romei

Cum poate fi catalogat însă un părinte care le fură copiilor săi dreptul de a merge la şcoală şi, mai ales, de a trăi într-un loc curat, în care pericolul să nu pândească la fiecare pas?

Într-o tabără de romi de lângă Roma, în mijlocul şobolanilor, printre gunoaie, doi băieţei se luptă cu viaţa şi cu încăpăţânarea tatălui lor de a-i ţine în mizerie şi departe de şcoală. Totul pentru că bărbatul e convins că hrana cerşită de la ţigani şi gunoaiele din Italia sunt mai bune decât viaţa din România.

Ai putea crede că noroiul s-a inventat la Muratella, una dintre cele o sută de tabere de nomazi care mai stau în picioare la Roma. Cândva un mic cartier, acum mai adăposteşte doar câteva familii. Una singură de români, restul romi.

Daniela şi Viorel Sosoi împart la Muratella cu cei doi copii o cămăruţă friguroasă de doi metri pe trei. Daniel are 11 ani, iar Alexandru,cinci anişori. E viaţă grea în Italia. Băieţii par sătui de lamentările tatălui. Mai ales că din cauza lui trăiesc printre şobolani. Au învăţat să se ascundă şi de ei, dar şi ca ei. Pentru că nu au forme legale, cel mic nu a făcut niciodată grădiniţa, iar cel mare lipseşte de la şcoală de un an.

Bruma de bani vine din munca mamei care face curăţenie prin casele italienilor. Tatăl munceşte cu ziua la depozite. Niciunul nu îşi mai găseşte însă de lucru de câteva zile. În România nu mai aveau însă nici atât. Au fost daţi afară din casa părintească de sora mamei.

Şi-au luat copiii şi au plecat să caute ţara făgăduinţei, dar au găsit o Fata Morgană. Au schimbat sărăcia de acasă pe şobolanii din Italia. De voie de nevoie, fac acum casă bună cu alţi rătăciţi, hoţi şi cerşetori.

Capul familiei încă mai crede cu tărie că s-au descurcat. Că gunoaiele de la marginea Romei sunt mai de soi decât noroiul din România. În familie, nimeni nu are curajul să-l contrazică.

Alex şi Dan plătesc acum pentru felul în care tatăl lor vede viaţa. Pentru faptul că un părinte este capabil să se mulţumească cu o viaţă printre gunoaie pentru el şi copiii săi. Unul nu are decât cinci ani de acasă şi atât. Cel mare cinci clase în loc de şase şi câteva visuri mici.

În lipsa cărţilor, a jucăriilor sau a calculatorului, băieţii îşi umplu timpul împreună cu ceilalţi copii romi. La 11 ani, Daniel este acum adevăratul tată pentru fratele său. Dan se mai îndepărtează câteodată până la marginea drumului, curios să vadă ce este dincolo. A auzit că Italia e o ţară frumoasă şi bogată, dar el nu are încă de unde să ştie.

Mama nici nu ştie cât de aproape e momentul când fiii ei vor ajunge o problemă pentru poliţia italiană. Taberele de nomazi precum cea de la Muratella cad una după alta.

Se spune că pentru păcatele părinţilor plătesc copiii. Doi dintre ei ispăşesc acum la periferia Romei. Într-un loc mizer, de unde "acasă" nu se vede, oricât de mult ai căuta cu privirea.Un univers împrumutat de un tată inconştient de la ţiganii rătăcitori şi vândut copiilor săi ca un paradis. O viaţă încropită din cartoane şi folii de plastic, în care o mamă supusă preferă să-şi ţină copiii ascunşi, decât să se revolte. O lume îngrădită şi claustrofobă, care sufocă elanul şi absoarbe energia unor copii. Copii care ar putea avea o şansă. Totul, pentru un principiu de viaţă care ghidează viaţa multor români.