Mesajul de o nouă atitudine, transmis de sponsorul naţionalei, Ursus, nu a fost înţeles de majoritatea jucătorilor, nu a fost înţeles de antrenor, nici măcar de conducători. Până şi suporterii au apelat la vechea practică a contestării, manifestând la limita violenţei în faţa stadionului din Klagenfurt.

E nevoie de timp pentru a ne reinventa şi pentru a construi nu numai o echipă naţională, ci şi o nouă mentalitate în interiorul şi în jurul ei. În două meciuri, filosofia unei reprezentative obişnuite în ultimul timp cu hei-rupul sau mica ciupeală nu se putea schimba. Viitorul însă trebuie să aducă o nouă atitudine. Se spune că o echipă împrumută stilul şi comportamentul antrenorului ei. România are antrenori veseli ori diplomaţi, serioşi ori spontani, dedicaţi şi joviali. Ambiţioşi, dornici să se autodepăşească.

Noua atitudine înseamnă să scăpăm de tentaţia de a da vina pe arbitru, „de 2-0” cel mai periculos scor. România are nevoie de o echipă de învingători care are puterea să câştige şi atunci când pierde. Să continue, să se ridice, să se scuture şi să meargă mai departe. Să transforme eşecul de azi într-o victorie pe termen mediu şi lung.

„Deşteaptă-te, române!” cântat acolo în faţa autocarului, la vestiare, după umilinţa din teren, îi doare mai mult pe tricolori decât orice înjurătură. Asta înseamnă că undeva în tribună cineva a reuşit să decripteze mesajul Cristi Tănase, jucătorul-revelaţie din dubla cu Serbia şi Austria, Maximilian Nicu, românul care a acceptat să intre şase minute atunci când mai vechii compatrioţi în frunte cu Dumitru Dragomir au spus că nu ar fi intrat în teren, plus cei care au cântat imnul. Ei sunt cei cu ajutorul cărora putem încerca să construim noua atitudine.

sursa: prosport.ro