La începutul secolului 19, trenurile cu locomotive cu aburi parcurgeau distanţa Bucureşti-Constanţa în trei ore, în timp ce în prezent, cu trenuri electrice, aceeaşi distanţă este parcursă în şase ore, scrie Reuters într-un comentariu. Situaţia nu îi afectează numai pe turişti, continuă comentariul intitulat "Cu jumătate de viteză înainte pe drumurile şi căile ferate învechite ale României", în opoziţie cu expresia "cu toată viteza înainte". Toate partidele au inclus investiţiile în infrastructura rutieră şi feroviară în programul electoral, ştiind că reţeaua învechită de transporturi riscă să anuleze câteva dintre avantajele economice ale României: poziţia sa geografică la intersecţia unor rute comerciale şi salariile mici care au încurajat până acum investiţiile străine.
Investiţiile şi reformele necesare sunt enorme, dar majoritatea economiştilor spun că fără ele, banii străini care au susţinut consumul românesc şi care se diminuează deja, ar fi şi mai puţini. Având în vedere birocraţia, ineficienţa administraţiei, corupţia şi lipsa de disponibilitate a politicienilor de a finanţa proiecte pe termen lung, perspectivele sunt pesimiste. Un prim avertisment a venit în iunie, când producătorul german de maşini Daimler a ales Ungaria în locul României, pentru construcţia unei fabrici Mercedes de 800 de milioane de euro, în parte din cauza reţelei rutiere mai bune.
"Transporturile ar trebui să fie prima dumneavoastră prioritate", a declarat recent ambasadorul Statelor Unite, Nicholas Taubman, adăugând că România nu va fi competitivă până când "drumul său spre Europa nu va fi terminat".
România ar trebui să fie o intersecţie de rute comerciale majore între nordul şi estul, sudul şi vestul Europei. Multe companii străine sunt tentate să vină în România, unde costurile de producţie şi ale mâinii de lucru sunt mici, deşi creşterea rapidă a salariilor şi migraţia forţei de muncă au îngustat deja această fereastră de oportunitate. Dar reţelele rutieră şi feroviară îi dezamăgesc crunt pe străini.
"Companiile au o problemă", a comentat Florin Pogonaru, şeful Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Români. "Ceea ce câştigăm la capitolul competitivitate, se pierde prin accesul dificil la materiile prime. Se dezvoltă insule de productivitate mare, dar rămân izolate" în lipsa infrastructurii de transport.
Aproape jumătate din cei 10.000 de kilometri de cale ferate din România au nevoie de reparaţii sau înlocuiri, iar deraierile şi întârzierile fac parte din cotidian. Situaţia drumurilor este şi mai rea. Forumul Economic Mondial situează România pe locul 126 din 134 în ceea ce priveşte calitatea drumurilor, între Nepal şi Polonia. România are doar 270 de kilometri de autostradă. Pentru a traversa ţara, şoferii navighează pe drumuri înguste care ocolesc Carpaţii şi trec prin mii de sate, întrecându-se cu biciclişti, căruţe trase de cai şi chiar turme de oi sau vaci. Multe oraşe nu au şosele de centură, ceea ce conduce inevitabil la ambuteiaje în centru. Specialiştii spun că starea proastă a drumurilor îi costă pe şoferi jumătate de milion de euro pe an pentru reparaţii şi extraconsum de combustibil.
Încercările de a ameliora situaţia au întâmpinat obstacole - în cel mai bun caz. Cel mai mare proiect de autostradă, Transilvania, care ar trebui să lege România de Ungaria, a început în 2004, dar patru ani mai târziu, s-au construit numai nouă kilometri. Întârzierile provocate de expropierile lente, obţinerea permiselor arheologice şi finanţarea intermitentă fac ca proiectul să nu fie gata înainte de 2013, cu o întârziere de un an.
Proiectul de a renova principala cale ferată de la Bucureşti spre litoralul Mării Negre a început în 2006 şi are deja o întârziere de şase luni. "Întârzierile sunt cauzate de modificările aduse proiectului când lucrul deja a început. Au mărit viteza maximă pentru trenuri. Noi a trebuit să lărgim distanţa dintre şine, să punem şine noi şi asta a luat timp", explică supraveghetorul unei echipe care lucrează la proiectul de 600 de milioane de euro încredinţat unei firme austriece, în dreptul Medgidiei.
De fapt, Guvernul s-a dovedit a fi una dintre probleme. "Pentru că orice proiect major durează între cinci şi şapte ani pentru a da rezultate, niciun guvern nu a fost dispus să cheltuiască sume mari pe infrastructură, de teamă că următorul guvern va culege roadele", a explicat fostul ministru al transporturilor Radu Berceanu.
Netulburate, toate partidele fac din infrastructură principala lor prioritate înainte de alegeri, majoritatea promiţând să construiască în jur de 1.000 de kilometri de autostradă. Printre ele şi Partidul Liberal al premierului Călin Popescu Tăriceanu, care nu a construit decât 50 de kilometri de autostradă din 2004.
Specialiştii estimează că punerea în aplicare a acestor planuri ar costa 4-6% din PIB pe an. În contextul crizei financiare care sporit costurile de finanţare şi a dus la reducerea ratingului de ţară al României, mulţi consideră că asemenea planuri sunt peste măsură de optimiste.
"Nu am auzit nimic despre finanţare" în campanie, a comentat Pogonaru.
România a atras în jur de 8,5 miliarde de euro în investiţii străine directe anul acesta, dar Ionuţ Dumitru, şef de cercetare la Raiffeisen Bank, Bucureşti, crede că acestea vor scădea la 6-6,4 miliarde în 2009, din cauza crizei creditelor. Economiştii spun că aceasta nu numai că va reduce fondurile disponibile pentru proiecte mari, dar va afecta finanţele statului în general.
Sursa:
ROL.ro