La ceasul al noualea, Iisus isi da duhul, iar trupul Lui este luat de Iosif si Nicodim si ingropat, dupa randuiala, intr-un mormant nou, pecetluit si pus sub paza, "ca nu cumva ucenicii Lui sa vina si sa-L fure, spunand poporului ca S-a sculat din morti".


"Dupa acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca sa ridice trupul lui Iisus. Si Pilat i-a dat voie. Deci a venit si a ridicat trupul Lui. Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la o suta de litre de amestec de smirna si aloe. Au luat deci trupul lui Iisus si l-au infasurat in giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de inmormantare la iudei. Iar in locul unde a fost rastignit era o gradina, si in gradina un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru ca mormantul era aproape". (38-42, Ioan) Traditia mai spune ca in timpul sederii in mormant, Iisus s-a pogorat in Iad, de unde i-a scos pe Adam si Eva, precum si pe dreptii Vechiului Testament, ca arvuna a Invierii si a mantuirii tuturor dreptilor, fapt adeseori infatisat in icoanele inchinate praznuirii Sfintelor Pasti. Sfanta si Marea Sambata este zi de reculegere. Aceasta inchipuie odihna in mormant a trupului lui Hristos. Credinciosii se pregatesc pentru marea veghe de peste noapte, cand, in toate bisericile, la miezul noptii, preotii vestesc Invierea si vor imparti lumina si vor tine slujba Sfintelor Pasti. Ei vor sfinti pasca, ouale rosii si celelalte bucate. Painea stropita cu vin, numita "Sfinte Pasti", si impartita credinciosilor, se va manca dimineata, "pe inima goala". Cea mai mare sarbatoare a crestinilor, Invierea Domnului sau Sfintele Pasti, isi trage denumirea de la cuvantul ebraic "Pesah" al vechilor iudei, care inseamna "trecere". Mai intai, cuvantul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de catre Dumnezeu dintru nefiinta intru fiinta, iar, mai apoi, trecerea poporului israelitean din robia egipteana la libertatea deplina, scapat de la moarte prin sangele mielului pascal. Daca mielul pascal a prefigurat, inca de atunci, sacrificiul si jertfa de pe cruce a Mantuitorului Iisus Hristos, Pastele a continuat sa reprezinte, pentru fiecare om in parte si pentru intreaga omenire, o trecere, atat de la moarte la viata, cat si o trecere de la robia pacatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu. Trecerea de la rau la bine, de la pacat la virtute, se face printr-o staruinta continua din partea omului, ajutat de harul dumnezeiesc, pentru purificarea si transformarea sufletului, pentru abandonarea patimilor si dobandirea curatiei inimii.
Modul sarbatoririi Pastilor a fost diferit de-a lungul timpului, desi in esenta s-a pastrat ca in primele veacuri. Pentru crestinii primelor secole, Invierea Domnului era cel mai mare eveniment din istoria mantuirii noastre, care sta la temelia Bisericii crestine. Noaptea Pastilor era petrecuta in biserici in priveghere si rugaciune. In cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidatii la botez), iar momentul Invierii era intampinat cu cantari de bucurie, cu savarsirea Sfintei Jertfe si cu lumini multe, semn al bucuriei si luminarii duhovnicesti. Cei care primisera botezul chiar in acea noapte isi puneau acum haine albe si purtau faclii luminoase, penitentii (cei care fusesera exclusi un timp din comunitatea credinciosilor din cauza pacatelor) erau reprimiti in cadrul comunitatii, imparatii eliberau prizonieri si se faceau fapte de milostenie. Sarbatorirea Pastilor se prelungea o saptamana intreaga, savarsindu-se in fiecare zi Sfanta Liturghie, la care toti credinciosii se impartaseau cu Sfintele Taine ale lui Hristos.


sursa:ziua