În urmă cu 40 de ani, a decis să vină în Italia pentru a se căsători cu un om de afaceri italian. Ulterior, a fost nevoită să divorţeze pentru a pune capăt abuzurilor soţului ei, care o bătea. Astfel, a rămas singură, fără sprijin financiar, fără copii şi nemaiavând legături cu familia. A reintrat în piaţa afacerilor, demarând un proiect antreprenorial, care însă nu a avut succes.

Proprietara locuinţei în care stătea Doina i-a cerut să evacueze casa. După multe discuţii, bătrâna nu a avut de ales decât să plece, însă i-a cerut proprietarei 5.000 de euro pentru că a avut grijă de locuinţă de-a lungul anilor. Aceşti bani, însă, nu i-a obţinut. Termenul limită până la care Doina a avut un acoperiş deasupra capului a expirat ieri, pe 19 februarie.

Autorităţile locale din Roma se ocupă de cazul româncei, însă previziunile lor nu sunt favorabile. Giovanni Barbera, preşedintele consiliului primăriei municipiul XVIII a declarat: „Vom încerca să o instalăm într-o locuinţă convenită cu Primăria".

Însă obţinerea unei locuinţe sociale pentru persoanele fără venituri suficiente este foarte dificilă. Pe listă, înaintea Doinei, se află un cuplu de italieni de 40 de ani, care şi-a găsit adăpost de doi ani, intr-o baracă pe malul Tibrului, în zona Vittoria. Prin urmare, deşi este cetăţean italian, sunt şanse mici ca bătrâna româncă să primească un loc într-o locuinţă a primăriei.

Statul italian alocă 26% din PIB asistenţei sociale, însă numai 0,06% din bani sunt destinaţi locuinţelor populare. Pentru a rezolva situaţia dificilă existentă în materie de locuinţe, este nevoie cel puţin un milion de apartamente, potrivit estimărilor sindicatelor chiriaşilor. Însă, în ultimii ani, în Italia s-au construit circa 1.900 locuinţe pe an. Pe langă construcţia caselor, există şi necesitatea transformării unor foste fabrici sau foste cazarme în locuinţe, care să nu fie vândute ulterior la preţurile exorbitante ale pieţei.