În comuna Bilieşti, judeţul Vrancea, fiecare familie are câte doi, trei membri plecaţi la muncă, în Italia. Casele şi gospodăriile au rămas în grija bătrânilor, iar bunicii sunt şi mamă şi tată pentru nepoţii lăsaţi de părinţi în ţară. Dar nu se plâng de bani. Pentru că le trimit rudele din străinătate. “Cu banii câştigaţi, familiile noastre au scăpat de sărăcie. Suntem mulţumiţi că avem tot ce ne trebuie”, ne-au spus oamenii.

Când intri în Bilieşti, satul îţi pare a fi un mic şantier. De-o parte şi de alta a şoselei, nu vezi decât case şi vile aflate în construcţie.

De-a lungul străzii, pe lângă porţi de fier forjat, numai mormane de nisip, var şi pietriş. Liniştea este spartă din când în când de vocile groase ale câtorva muncitori cocoţaţi pe un acoperiş.

În centrul comunei casele sunt terminate. Unele au etaj, altele doar mansardă. Unele sunt galbene, altele portocalii. Dar toate au termopane, grădini cu flori şi alei pavate.
Ionica Tiche are 28 de ani şi doi copii mici.

“Nicu, soţul meu, lucrează de doi ani în Italia, în construcţii, în localitatea Aprilia. Are un salariu de 1200 de euro pe lună şi, după ce plăteşte chiria şi celelalte dări, îmi trimite restul de bani.
Aşa am reuşit să ne ridicăm o casă, în curtea socrilor. Nu este gata, mai avem de terminat acoperişul”, ne spune femeia, arătându-ne, pe rând, viitoarele camere.

“Aici va fi dormitorul, aici baia, aici sufrageria”, ne spune fericită Ionica. “Eu am rămas în ţară să am grijă de copii. Mi-e tare dor de Nicu dar, dacă rămânea în România, eram amândoi muritori de foame. Acum avem şi noi un rost”.

Familia Butuc locuieşte în celălalt capăt al satului. Bătrânii au o casă mare, cu mansardă şi 11 camere, o grădină plină cu trandafiri, alei pavate, luminate noaptea. “Am terminat casa acum opt ani, pentru că fiica mea este plecată în Italia, împreună cu soţul ei, de aproape 15 ani”, ne spune tanti Tiţa.

“Fata lucrează la o ciupercărie, ginerele în construcţii, iar nepotul meu, plecat şi el cu părinţii, munceşte la o firmă de lipit afişe. Nela, fiica mea, câştigă acolo în jur de o mie de euro, iar Ionel, ginerele, cam 1800 de euro. Cu banii strânşi şi-au construit casa pe care o vedeţi. Aici locuim cu toţii... Noi, ei, nepoţii şi, poate, chiar şi strănepoţii noştri”, ne mai spune bătrâna, râzând.

Cu banii pe care-i câştigă în Italia, Nicu, soţul Ionicăi, a reuşit să-şi ridice o casă în curtea părintească. “De-abia aştept să fie gata! Poate, cine ştie, dacă avem, ne vom petrece aici Crăciunul”, ne-a spus Ionica, plină de speranţă. “Îmi este tare dor de soţul meu şi singurul lucru care mă mai alină este fotografia noastră de la nuntă”

59 de copii, lăsaţi în grija bunicilor

În comuna Bilieşti, copiii care au fost lăsaţi în grija bunicilor sunt în număr de 59, după statisticile efectuate de asistentul social din cadrul Primăriei.

“Avem doi copii până în doi ani, 17 copii între trei şi cinci ani, 11 copii între şapte şi nouă ani, 20 de copii între zece şi 13 ani şi nouă copii îmtre 14 şi 17 ani. Toţi aceştia au unul sau chiar ambii părinţi plecaţi la muncă”, ne-a spus Ionica Tiche, asistentul social.

Nivelul de trai al sătenilor e ridicat

“Sunt sigur că toţi cei plecaţi se vor întoarce, la un moment dat, acasă”, speră primarul comunei Bilieşti, Ovidiu Butuc. “Oricum, oamenii vin în vizită aproape în fiecare vară, de Crăciun şi de Paşte. Majoritatea celor plecaţi sunt tineri care, cu banii câştigaţi, şi-au ridicat în sat, gospodării mari. Avem o comună frumoasă, cu oameni bogaţi!”

Tibi are 12 ani şi este în clasa a cincea. “Părinţii lui sunt în Italia de şapte ani, dar vin destul de des acasă. Băiatul vorbeşte mai mereu cu ei la telefon, iar în vacanţe pleacă să-i viziteze”, ne zice bunica Aniţa.

“Nepoţelele noastre, Sara Andreea şi Denisa Alesia sunt gemene şi au şapte luni”, ne-a spus Aneta Cazacu. “Părinţii lor sunt plecaţi la muncă de patru luni, dar se vor întoarce în august, în vacanţă. Încearcă şi ei să-şi facă un rost, să câştige nişte bani pentru o casă şi pentru fetiţe”, spune bunica, 


sursa:klick,