.

Suzi, ce frumos!

multumesc, Lala! iar mie mi-a intrat in nari mirosul gutuilor din La le...si mi-ai amintit de bunici...

E frumos. Suzi!

Sora-mea avea papapusi facute din plastic si nu stiu cum facea dar mereu ieseau cu capul spart.
Papusi din cirpe nu avea. Pacat.
Eu tin minte ca mi-au cumparat un tramvai.
Era din lemn. O replica exacta a tramvaelor din Iasii anilor '40. Inauntru erau si pasageri. L-am desfacut in bucati ca sa ma uit mai bine la pasagerii aceia si nu l-am mai putut lipi la loc.
Prea rau nu mi-a parut. Aveam altele pe cap. Avioane de hirtie de ex. Ca acelea n-am vazut in alta parte. Primul mi-l facuse un var din Vaslui si mi-a luat mult timp pina am invatat sa le fac.
Zburau inalt si uneori vintul le ducea la mari departari.
Alt joc era sa-mi fac arcuri cu sageti al caror capat era muiat in smoala ca sa zboare departe.
Si cutiile de conserve cu care acopeream o bucatica de carbid care aprins cu un fitil exploda si arunca cutia la vreo douzeci de metrii inaltime.
Dar cel mai grozav "joc" era sa plecam la Dealul Cetatuii pentru a cauta cartuse cu care faceam rug.
Am incetat cu asta dupa ce un prieten a iesi ciuruit de gloantele acelea.

Deh, prostiile copilariei.

nici papuselele mele nu erau din carpe...de asta le mai scoteam cate-o mana sau le rasuceam capul pana aruncam cu el...dar fugeam repede la mama sa mi le repare, ca altfel ma durea durerea lor

Ehehei, Lala
Noi aveam un pod de vreo 150m2 si acolo, pe cerceafuri mari si lunge, se uscau flori de tei.
Ma duceam si citeam acolo tot felul de carticele interzise, de ce nu stiu, din colectia de cinci bani.
Parfumul florilor si emotia data de cartile acelea de aventuri in Vestul salbatic...
Ce-mi trebuia mai mult?
Cind am revenit pentru o vizita in Romania, dupa o absenta de citeva zeci de ani, nu am mai gasit casa, o darimasera, dar de cite ori trec pe linga un copac de tei simt in nari mireasma fermecata a florilor acelea.

Ai dreptate Ben -Gal cu privire la carticelele interzise cu aventuri ca te miri acum de ce erau interzise, pentru ca in ziua de azi multi dintre parinti, ar fii mai multumiti ca , copii lor sa citeasca din colectii de genul acela decat toate porcariile de prost gust de care sunt atrasi sa le citeasca azi ...

Lada de zestre a mamei
Si acum la copilarie..mare delectare era pentru mine Lada de zestre a mamei, care statea la loc de cinste ,in dormitorul parintilor...si cand eram vesela si cand eram trista ,cand ma apropiam si-o deschideam era pentu mine o"lume " care-mi aducea caldura in suflet. .Mirosul de paciuli si levantica era primul care ma intampina si parca acele mici floricele mov imi sopteau : daca ne mangai te vom insotii toata viata...urma bineanteles rochia de mireasa a mamei cu toate dantelutele ei si care imi trezea dorinta arzatoare de-a ma marita cat mai repede sa pot sa am si eu o asemenea minunatie de rochie, deorece oricate incercari am facut atunci s-o imbrac mi-am dat seama ca doar o parte din fusta m-ar fi imbracat din crestet pana-n talpi...nu mai spun de caietele de amintiri ale mamei care erau o lume inchisa pentru mine atunci deoarece nu incepusem inca sa citesc , dar ma incantau panselutele , petalele de trndafir si de maci presate care si astazi cand ma uit la ele ma minunez cum asemenea finete de petale a rezistat anilor . Cand scotea la aerisit lucrurile din lada ,era deasemenea pentru mine o zi fericita ,deoarece primeam permisiunea ca impreuna cu prietenele mele care veneau si ele cu papusile lor sa facem ,folosindu-ne de lada un teatru de papusi ..bineanteles cu promisiunea solemna ca nu vom lovii lada. Multe din lucrurile care au stat in acea lada..ma insotesc si acum..stau intr-o ladita mai mica dar tot la loc de mare cinste , la fel si pungulitele cu lavanda si paciuli.

Aveam si noi o menagera. Anica o chema.
Venise la noi intr-un an cind "afacerile" tatei mergeau ceva mai bine si mama era impovarata cu doi copchii.
Comunistii nu ne luasera inca doua treimi din camere pt. a le inchiria unor tovi "di la Partid" si erau multe podele de spalat.
Numai ca se punea ea, Anica, in patru labe cu o perie cu dinti la frecat podele, ca ii si saram in spate si la calarie, bre.
-Undi ti sui? Da-te gios drashi, iti spun, ca acusica te pleznesc. Uiti ci aparaie facusi.
Podelele acelelea erau de scinduri lungi geluite si de atita frecat se facusera covate si ieseau capetele cuilor din ele de-mi rupeau bunatate de sandale.
Mai tirziu veni si Tante Maria cu "famelia" si luara doua camere. Fi-su si nora erau "membrii". Tata soptea niste bancuri cu membrul omenesc si-i ceream deslusiri.
Tante Maria asta avea niste povesti cu uciga-l toaca.
-Si sa vezi. Iram la tintirim la mormintul lu barbatu miu, cind diodata ma simti cuprinsa de umieri di la spate. Ii spun: ushiga toaca! Nu ma tiem di tini. Pliaca imidiat ca acushica scot crushia la tini.
Tante Maria asta avea niste probleme cu "scaunul".
Ma rog, pentru cine nu pricepe. Mincarea intra dar nu prea iesea.
Aveam un singur closet in curte si cind intra ea stiam ca trebuie sa intram la vecini.
Cind nu era acolo le "bubuia" de credeam ca vine ploaia.
-Mi-a zis shpitzeru, spunea. Tanti, cind iti vine, da-i drumul ca ashia ii sanatos.

clasa a cincea,cercul de karting casa pionierilor...
impreuna cu 2 colegi de clasa reprezentam scoala noastra la "cupa de iarna"..intai proba de condus pe terenul de tenis,inghetat tot...
apoi inauntru proba la "cald",mecanica si semne de circulatie..8 echipe...dupa condus,timpii nostri cumulati ne-au dus pe locul 4...
dupa proba teoretica locul doi si diploma-prima diploma din istoria scolii noastre(era o scoala nou infiintata...).am dus toti trei pe rand diploma pana acasa ,si am dat cu banul cine sa o pastreze peste noapte...a doua zi directorul ne-a felicitat,si a pus diploma in cancelarie...a fost ultima data cand am vazut-o..
gabi,florin,voi mai tineti minte?? daca cititi randurile astea...sorin va saluta

Caisul dintre doua curti
era pomul cel mai iubit de la noi de pe strada.. pentru ca se afla intre doua curti gardul despartitor s-a facut pana la el si in jurul lui
s-a sadit un rond de iarba ... astfel ca vecinii din ambele curti sa benefiieze de roadele lui..
cei care vroiau sa faca dulceata din fructele verzi foloseau o parte din ele ,lasandu-le pe restul sa se coaca pentru cei cre doreau dulceata de fructe coapte...si bineanteles mai gustau din cand din ele cand se coceau ..si asa un timp au trait in buna pace,pana cand noi copiii ne-am mai marit si am inceput sa simtim ca tare ,tare bune sunt zarzarele..si am considerat ca si noi avem dreptul sa fim direct beneficiari ,nu numai la dulceturi si ne-am pus pe treaba ...incet ,incet spre mirarea tuturor incepeau sa se imputineze zarzarele si bineanteles n-a durat mult pana am inceput s-o luam pe coaja ,sa primim cate-o matura sau cate-o palma la fund,dar pana la urma tot noi copiii am ramas cei mai mari beneficiari;am castigat si dreptul la cativa zarzari (nu mult mami ca strca la burtica )si la caise coapte si la dulceturi. Toti am iubit caisul -primavara pentru minunata lui podoaba de flori ,vara bineinteles pentru fructe si iarna cand se aseza frumos zapada , noi copiii il oblojeam la tulpina cu carpe....si el ne-a iubit pe noi si ne dadea frudte multe in fiecre an pana a venit demolarea....am plans atunci pentru el