Desuet

Eşti tu?
Īn foşnetul de frunze
căzute sub un tei,
īn şoapta de pe buze
sau īn dulceaţa ei?

Tu eşti !
E glasul tău īn noapte
sau vīntul īmi răsună?
Miroase a mere coapte
sub albul trist de lună.

Eşti tu?
Un trup īn legănare,
o luntre printre valuri,
o umbră-n depărtare
tīnjind s-atingă maluri.

Tu eşti!
Venit din depărtare
īn seara mea din urmă
Sau eşti o arătare
un vis ce-n zori se curmă?

Poveste de martie


Linişte... Beznă... Nemişcare...
Trupul bărbatului a īncremenit īn poziţia stranie de la īnceputuri, aceea de făt īncolăcit īn lichidul amniotic. Secundele nu mai bat ca un puls īn vene, căci parcă timpul s-a oprit. Īn ochii lui aproape deschişi, mai străluceşte o imagine rămasă pe retină, ca un stop cadru de film, o siluetă subţire, ca de fum, o fată.
Aşa a dorit el. Să o mai vadă o dată... pe fiica lui cea pe veci pierdută. Şi īncrīncenata lui dorinţă i-a dat puteri, să se ridice din aşternutul ce-l ţinuse captiv atītea luni īn neputinţă, să se tīrască pīnă la scrinul din capătul odăii şi să apuce cu īnfrigurare fotografia copilei pe care soarta i-o răpise prea de timpuriu... Zīmbetul ei candid i-a umplut inima de duioşie şi un glas abia şoptit i-a strigat numele sfīnt: "Tată!".
Atunci s-a īntīmplat minunea. O forţă mai presus de īnţelegerea lui l-a ridicat pe picioare şi a putut să meargă singur pīnă la pat. Acolo s-a aşezat uimit, ţinīnd fotografia fetei strīns la piept şi o dorinţă profundă de pleca la drum l-a făcut nerăbdător să-şi schimbe hainele cu cele de sărbătoare.
După ce a terminat de īmbrăcat, s-a aşezat din nou pe pat, īncolăcit, ţinīnd strīns la piept fotografia cu ramă din lemn aurit. Zīmbea mulţumit, ca unul care prinsese ultimul bilet la ultimul tren de pe pămīnt.
Afară se terminase ploaia, se terminase lumina, se terminase muzica, se terminase timpul.
Toată Firea se pregătea pentru un nou īnceput.
Era martie.

Tulbure seara

Şuieră un cīntec de departe,
ca un ferpar fără cuvinte,
ca o ramă fără oglindă,
īntr-un ungher al camerei goale...

Ei toţi au plecat posomorīţi pe dinafară,
īmbrăcaţi de ocazie īn tristeţe,
dar fericiţi că amurgul, de data aceasta,
nu a strălucit la uşa casei lor...

Nimeni nu poate alege, sau īncerca să afle
momentul plecării pe urmele paşilor lui īnapoi
către īnceputul fiinţei abia răsărite
īn marea cea limpede din pīntecul mamei...

E sensul īn care pluteşte un abur subţire
scăpat din torţa durerii ce īncă mai fumegă
mirosind a tămīie şi ceară lichidă...

O umbră adie ca un zefir īncoace şi-ncolo
căutīnd scara către neantul speranţelor
stoarse de foamea tăcerii, scăldate īn lumină,
ca şi cum, īn crepuscul e o rană căscată de cer
să cuprindă şi să doară,ca nişte amintiri
fără culoare, doar īn alb şi negru...

Aşa a plecat şi el, cum a venit,
īn liniştea serii,ca un cīntec abia īngīnat,
ca un ferpar fără cuvinte,
ca o ramă fără oglină
din ungherul camerei goale,
după ce au plecat toţi,
cu feţele īmbrăcate īn tristeţe
pentru a nu li se vedea bucuria
că nici de data aceasta amurgul
nu a strălucit la uşa casei lor...

Paunescu?

Mirage,

Dacă era Păunescu, ţi-aş fi spus...
Aşa era onest, nu?
Ţi se pare cumva o pastişă?
Sīnt puţin dezamăgită.

Absolut normal. Doar sunt profesoare.
Vrei sa scriem ca si pe vremea lui Miron Costin? Cu scriere cirilica?

eh, domnule!
Ma duci cu gindul la inca ceva..
Cestia cu trestia de UTM fusese in 1958 si in 1960 aveam, totusi, Diploma de Maturitate si gindeam sa incerc a intra la Fac. e Electrotehnica, Iasi, desi cerusem sa parasesc Romania.
Imi spun prietenii:
"Mai "patatule". Esti nebun? Te pui pe tocit, cu antecedentale tale? Hai mai bine la pescuit".Dar eu, chiar nebun, incep sa recapitulez materia si timp de doua luni dorm doar patru ore pe noapte.
Si intru...
Trece primul semestru si nimic...
Nimeni nu ma da afara.
Colegii mei..., deh.
Se adeverise ca tocisem degeaba.
Era unul care inainte de proba orala ma intrebase cum se calculeaza volumul piramidei.
"Ce tocmai asta", il intrebasem.
"Pai e simplu. Il vad pe profu exasperat ca nu stiu ninica intrebindu-ma:
"Mai! Tu stii ceva?".
"Bineinteles. Stiu piramida".
Pe scurt, multi erau cadre de partid veniti din productie.
Pe fartatele de mai sus, un vlajgan cu fro 10 ani peste mine, il chema Ion Bou-batrin si insista sa fie numit "nea Ion".
Intr-o zi ma instiinteaza ca si-a schimbat numele.
"De amu sa-mi spui "nea Carlos", imi zice.
"Carlos.., ce?", intreb.
"Carlos Bou-batrin".
Deh..

Infine. Carlos asta era mambru mare. Asa spunea ca spune pretena lui in momente intime.
In afara de asta era si membru de partid.
Tot mare.
Si intr-o buna zi, dupa ce copiase de la mine toate examenele, imi spune:
"Te observ de mult timp si cred ca ai putea fi un membru bun, de partid, adica".
M-am speriat. Or mai ceceta si or gasi ca am crere pt. Strainatate [org].
Ii spun:
"Nea Carlos, bun e si acum. Membru', adeca. Vrai sa-mi faci cunostinta cu fro fusta din satul tau?".
"Mai Ben, nu ma ride ca ma doare operatia. Membru in Partid".
Bah...
"Nea, hai sa-ti spun in sicret. Nu-s demn de asa onoare. Eu caut sa ma tot reeduc, dar mere foarte greu caci un bunic a fost Rabin si celalalt burjui. Vindea nasturi de contrabanda. Oi pica la examinare, caci sa mint nu vrau".
Asta era in Anul I. In al patrulea m-a demascat cineva, stiu si cine caci a avut remuscari si a venit sa ceara iertare, dar la 25 fevruarie eram "liber" cu toate notele alea bune.
Vorba Decanului:
"Nu e treaba noastra sa pregatim ingineri pentru o tara capitalista".

Cine stie.
Poate ca fi-su, inginerul, lucreaza astazi ca salahor in santierul de vis a vis de casuta me

Imi dau lacrimile.

Pe cand sandra Brown?

Pt Mirage..)
Sandra Brown
Imaginea din oglinda

Coperta de Vasile Socoliuc.
Sandra Brown
Imaginea din oglinda
Traducere de Gicuţa Nistor Cobuz
© Copyright 1990 by Sandra Brown
Toate drepturile asupra acestui titlu aparţin editurii Miron
Tfe

Download DOC Sandra Brown